excelență

română

Etimologie

Din franceză excellence < latină excellentia.

Pronunție

  • AFI: /eks.ʧe'len.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
excelență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ excelență excelențe
Articulat excelența excelențele
Genitiv-Dativ excelenței excelențelor
Vocativ excelență excelențelor
  1. titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.