etira

română

Etimologie

Din franceză étirer.

Pronunție

  • AFI: /e.ti'ra/


Verb


Conjugarea verbului
etira
Infinitiv a etira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 etirez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să etireze
Participiu etirat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.