estiu

catalană

(català)

Variante

  • istiu

Etimologie

Din occitană veche estiu < latină aestivus („vară”). Înrudit cu franceză été, italiană estate, estivo, occitană estiu și spaniolă estío.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /esˈtiw/
  • (central, oriental) AFI: /əsˈtiw/


Substantiv

estiu m., estius pl.

  1. vară

Sinonime

  • estiuada

Cuvinte derivate

  • estiuada
  • estiuar
  • estiuatges
  • estiuejar
  • estiuenc
  • estiuet
  • estival

Expresii

  • no fer estiu

Etimologie

Din estiuar.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru estiuar.

Referințe




occitană

(occitan)

Variante

  • estiéu

Etimologie

Din occitană veche estiu < latină aestivus („vară”). Înrudit cu catalană estiu, franceză été, italiană estate, estivo și spaniolă estío.

Pronunție

  • AFI: /esˈtiw/


Substantiv

estiu m., estius pl.

  1. vară

Sinonime

  • (reg.) ostiu

Cuvinte derivate

  • estivada
  • estivador
  • estival
  • estivandièr
  • estivar
  • estivatge
  • estivenc
  • estivet

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.