eponim
română
Etimologie
Din franceză éponyme.
Pronunție
- AFI: /e.po'nim/
Substantiv
| Declinarea substantivului eponim | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | eponim | eponimi |
| Articulat | eponimul | eponimii |
| Genitiv-Dativ | eponimului | eponimilor |
| Vocativ | eponimule | eponimilor |
- magistrat care, în antichitate, dădea numele său anului.
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului eponim | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | eponim | eponimi |
| Feminin | eponimă | eponime |
| Neutru | eponim | eponime |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.