elegie

română

Etimologie

Din franceză élégie < latină elegia.

Pronunție

  • AFI: /e.le'ʤi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
elegie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ elegie elegii
Articulat elegia elegiile
Genitiv-Dativ elegiei elegiilor
Vocativ elegie elegiilor
  1. specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale; (p.ext.) plângere, jeluire.
  2. compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.