duducuță

română

Etimologie

Din duducă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /du.du'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
duducuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ duducuță duducuțe
Articulat duducuța duducuțele
Genitiv-Dativ duducuței duducuțelor
Vocativ duducuță duducuțelor
  1. (reg.) diminutiv al lui duducă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.