duble

română

Etimologie

Din franceză doublé.

Pronunție

  • AFI: /'du.ble/


Substantiv


Declinarea substantivului
duble
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ duble invariabil
Articulat dubleul invariabil
Genitiv-Dativ dubleului invariabil
Vocativ dubleule invariabil
  1. (obiect de) metal placat cu un strat subțire de aur sau de platină.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.