dubit

română

Etimologie

Din a dubi.

Pronunție

  • AFI: /du'bit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
dubit
Singular Plural
Masculin dubit dubiți
Feminin dubită dubite
Neutru dubit dubite
  1. (reg.) (despre piei) argăsit, tăbăcit.
  2. (despre in, cânepă etc.) muiat, topit, destrămat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.