dubi

română

Etimologie

Din ucraineană дубyтy (dubyty).

Pronunție

  • AFI: /du'bi/


Verb


Conjugarea verbului
dubi
Infinitiv a dubi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 dubesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să dubească
Participiu dubit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a tăbăci, a argăsi.
  2. (v.refl.) (despre in, cânepă, etc.) a se muia, a se topi, a se destrăma.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A pune (pe cineva) la dubit = a băga (pe cineva) la închisoare


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.