dualitate

română

Etimologie

Din franceză dualité < latină dualitas.

Pronunție

  • AFI: /du.a.liˈta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
dualitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dualitate dualități
Articulat dualitatea dualitățile
Genitiv-Dativ dualității dualităților
Vocativ dualitate dualităților
  1. calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse.
  2. ansamblu format din două elemente diferite, opuse.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.