droga
română
Etimologie
Din franceză droguer.
Pronunție
- AFI: /droˈɡa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) droga | |
| Infinitiv | a (se) droga |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) droghez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) drogheze |
| Participiu | drogat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.