drept public

română

Etimologie

Din drept + public.

Pronunție

  • AFI: /drept 'pu.blik/


Cuvânt compus

drept public

  1. (jur.) subîmpărțire mai veche a dreptului, care se ocupa de relațiile persoanelor cu statul.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.