divizor

română

Etimologie

Din franceză diviseur < latină divisor.

Pronunție

  • AFI: /di.vi'zor/


Substantiv


Declinarea substantivului
divizor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ divizor divizori
Articulat divizorul divizorii
Genitiv-Dativ divizorului divizorilor
Vocativ divizorule divizorilor
  1. număr întreg prin care se împarte exact alt număr întreg.
  2. împărțitor.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.