disown

engleză

(English)

Etimologie

Din prefixul dis- +‎ own.

Pronunție

  • AFI: /dɪs'əʊn/


Verb


Conjugarea verbului
to disown
Infinitiv to disown
Prezent simplu
pers. 3 sg.
disowns
Trecut simplu disowned
Participiu trecut disowned
Participiu prezent disowning
  1. a abjura, a renega, a se lepăda de cineva, a nu recunoaște paternitatea etc.
    Lord Capulet and his wife threatened to disown their daughter Juliet if she didn't go through with marrying Count Paris.

Sinonime

  • disavow, disclaim, reject, repudiate, renounce

Cuvinte derivate

  • disowned

Nota Bene

  • Folosit în special de părinți despre copiii lor; un termen mai puternic decât (to) estrange. De asemenea, acest termen poate fi folosit de copiii referitor la părinții sau frații lor.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.