discui

română

Etimologie

Din disc + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /dis.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
discui
Infinitiv a discui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
discuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să discuiască
Participiu discuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.