discotecă

română

Etimologie

Din franceză discothèque.

Pronunție

  • AFI: /dis.ko'te.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
discotecă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ discotecă discoteci
Articulat discoteca discotecile
Genitiv-Dativ discotecii discotecilor
Vocativ discotecă discotecilor
  1. colecție de discuri; (p.ext.) mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor.
  2. local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.