dirigui
română
Etimologie
Din latină dirigere (după cârmui).
Pronunție
- AFI: /di.ri.gu'i/
Verb
| Conjugarea verbului dirigui | |
| Infinitiv | a dirigui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
diriguiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să diriguiască |
| Participiu | diriguit |
| Conjugare | IV |
Sinonime
Cuvinte derivate
- diriguire
- diriguit
- diriguitor
Cuvinte apropiate
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.