direclie

română

Etimologie

Din turcă direkli „cu stâlpi”.

Pronunție

  • AFI: /di.re'kli.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
direclie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ direclie direclii
Articulat direclia direcliile
Genitiv-Dativ direcliei direcliilor
Vocativ direclie direcliilor
  1. monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în țara noastră în vremea lui Caragea.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.