dilatoriu

română

Etimologie

Din franceză dilatoire < latină dilatorius.

Pronunție

  • AFI: /di.laˈto.rju/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
dilatoriu
Singular Plural
Masculin dilatoriu dilatorii
Feminin dilatorie dilatorii
Neutru dilatoriu dilatorii
  1. (franțuzism) care provoacă sau tinde să provoace o întârziere, o amânare, o tărăgănare (a unei acțiuni, a unui proces etc.).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.