diftong

română

Etimologie

Din franceză diphtongue < latină diphtongus.

Pronunție

  • AFI: /dif'tong/


Substantiv


Declinarea substantivului
diftong
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ diftong diftongi
Articulat diftongul diftongii
Genitiv-Dativ diftongului diftongilor
Vocativ diftongule diftongilor
  1. pronunțare în aceeași silabă a unei vocale cu o semivocală; grup de două sunete format dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.