dibuială

română

Etimologie

Din a dibui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /di.buˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dibuială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dibuială dibuieli
Articulat dibuiala dibuielile
Genitiv-Dativ dibuielii dibuielilor
Vocativ dibuială dibuielilor
  1. dibuire.
  2. (fig.) lucrare de începător, care reflectă lipsa de experiență, căutările (încă neizbutite ale) cuiva.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.