diavol
română
Etimologie
Din latină diabolus < greacă διάβολος (diábolos). Probabil prin slavă (veche) диꙗволъ (dijavolŭ).
Pronunție
- AFI: /ˈdja.vol/
Substantiv
| Declinarea substantivului diavol | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diavol | diavoli |
| Articulat | diavolul | diavolii |
| Genitiv-Dativ | diavolului | diavolilor |
| Vocativ | ' | ' |
- ființă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău.
- (fig.) nume dat unui copil sau, p. ext. unui om vioi, zglobiu, isteț sau obraznic, rău.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- mâna-diavolului
Cuvinte apropiate
Traduceri
dușman principal al lui Dumnezeu și al omenirii
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.