diófa

maghiară

(magyar)

Etimologie

Din dió („nucă”) +‎ fa („arbore”).

Pronunție

  • AFI: /'dijoːfɒ/


Substantiv

diófa, pl. diófák

  1. (bot.) nuc

Cuvinte derivate

  • diófacincér

Cuvinte apropiate

  • dió

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.