dezunire

română

Etimologie

Din a (se) dezuni.

Pronunție

  • AFI: /de.zu'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezunire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezunire dezuniri
Articulat dezunirea dezunirile
Genitiv-Dativ dezunirii dezunirilor
Vocativ dezunire dezunirilor
  1. (rar) desfacere, dezlipire, separare.
  2. dezbinare, neînțelegere, vrajbă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.