dezrădăcina

română

Etimologie

Din dez- + rădăcină.

Pronunție

  • AFI: /dez.rə.də.ʧi'na/


Verb


Conjugarea verbului
dezrădăcina
Infinitiv a dezrădăcina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 dezrădăcinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să dezrădăcineze
Participiu dezrădăcinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot.
  2. (v.tranz.) (fig.) a face să dispară cu desăvârșire o idee, o deprindere (rea); a stârpi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.