dezonoare

română

Etimologie

Din franceză déshonneur.

Pronunție

  • AFI: /de.zo'no̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezonoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezonoare invariabil
Articulat dezonoarea invariabil
Genitiv-Dativ dezonoarei invariabil
Vocativ dezonoare invariabil
  1. lipsă de onoare; necinste; (p.ext.) ocară, rușine.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.