deznădejde

română

Etimologie

Din dez- + nădejde.

Pronunție

  • AFI: /dez.nəˈdeʒ.de/


Substantiv


Declinarea substantivului
deznădejde
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deznădejde deznădejdi
Articulat deznădejdea deznădejdile
Genitiv-Dativ deznădejdii deznădejdilor
Vocativ deznădejde deznădejdilor
  1. stare sufletească extrem de apăsătoare specifică omului care nu mai are nici o nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); desperare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.