dezbina
română
Etimologie
Din latină disglut (i)nare (refăcut după a îmbina).
Pronunție
- AFI: /dez.bi'na/
Verb
| Conjugarea verbului dezbina | |
| Infinitiv | a dezbina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dezbin |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dezbine |
| Participiu | dezbinat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. refl. recipr.) a face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească, sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi.
- (v.refl.) (rar) a se desface, a se separa, a se rupe (de undeva).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.