dever

română

Etimologie

Din turcă devir.

Pronunție

  • AFI: /ˈde.ver/


Substantiv


Declinarea substantivului
dever
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dever invariabil
Articulat deverul invariabil
Genitiv-Dativ deverului invariabil
Vocativ deverule invariabil
  1. volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani).

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.