desprăfuire

română

Etimologie

Din a desprăfui.

Pronunție

  • AFI: /des.prə.fuˈi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
desprăfuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desprăfuire desprăfuiri
Articulat desprăfuirea desprăfuirile
Genitiv-Dativ desprăfuirii desprăfuirilor
Vocativ desprăfuire desprăfuirilor
  1. operație de separare și de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz în scopul curățirii acestora sau al recuperării particulelor solide valoroase.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.