deplanare

română

Etimologie

Din des- + plan.

Pronunție

  • AFI: /de.pla'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
deplanare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deplanare deplanări
Articulat deplanarea deplanările
Genitiv-Dativ deplanării deplanărilor
Vocativ deplanare deplanărilor
  1. curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.