demarcație

română

Variante

Etimologie

Din franceză démarcation.

Pronunție

  • AFI: /de.mar'ka.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
demarcație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ demarcație demarcații
Articulat demarcația demarcațiile
Genitiv-Dativ demarcației demarcațiilor
Vocativ demarcație demarcațiilor
  1. delimitare, despărțire, separare.
  2. operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.