debavura

română

Etimologie

Din des- + bavură.

Pronunție

  • AFI: /de.ba.vu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
debavura
Infinitiv a debavura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
debavurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să debavureze
Participiu debavurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.