ștanțare
română
Etimologie
Din ștanța.
Pronunție
- AFI: /ʃtan'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ștanțare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ștanțare | ștanțări |
| Articulat | ștanțarea | ștanțările |
| Genitiv-Dativ | ștanțării | ștanțărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a ștanța și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.