deșteptare

română

Etimologie

Din a deștepta.

Pronunție

  • AFI: /deʃ.tep'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
deșteptare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deșteptare deșteptări
Articulat deșteptarea deșteptările
Genitiv-Dativ deșteptării deșteptărilor
Vocativ deșteptare deșteptărilor
  1. faptul de a (se) deștepta; deșteptat.
  2. momentul când se trezește cineva din somn.
  3. semnal care anunță scularea de dimineață în internate, cazărmi etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.