dîner

franceză

(français)

Variante

  • diner

Etimologie

  1. (substantivul) Din franceza veche deigner.
  2. (verbul) Din latină disjejunare.

Pronunție

  • AFI: /di.ne/


Substantiv

dîner m., dîners pl.

  1. cină
  2. dineu
  3. (reg., în Belgia, Canada, Elveția și Congo) prânz

Sinonime

  • repas

Cuvinte compuse

  • après-dîner
  • porte-dîner

Cuvinte apropiate

  • souper


Verb

  1. a cina

Sinonime

Cuvinte derivate

  • dînatoire
  • dînette
  • dîneur
  • redîner

Expresii

  • qui dort dîne
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.