déçu

Vezi și : decu

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul décevoir („a dezamăgi”).

Pronunție

  • AFI: /de.sy/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
déçu
Singular Plural
Masculin déçu déçus
Feminin déçue déçues
  1. dezamăgit, decepționat, deziluzionat
    Espoir déçu.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate


Substantiv

déçu m., déçus pl.

  1. (om) dezamăgit

Cuvinte derivate

  • déçue

Etimologie

Din décevoir.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru décevoir.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.