cursivitate

română

Etimologie

Din cursiv + sufixul -itate.

Pronunție

  • AFI: /kur.si.vi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
cursivitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cursivitate invariabil
Articulat cursivitatea invariabil
Genitiv-Dativ cursivității invariabil
Vocativ cursivitate invariabil
  1. caracterul curgător, fluent al vorbirii, al scrierii, al formării ideilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.