curé

Vezi și : cure, curê

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în secolul al XIII-lea; din latină medie cūrātus („curat, aranjat, vindecat”).

Pronunție

  • AFI: /ky.ʁe/


Substantiv

curé m., curés pl.

  1. (bis.) preot catolic; paroh

Cuvinte derivate

  • curaille

Cuvinte compuse

  • bouffer du curé
  • bouffeur de curé

Omofone

  • curée

Expresii

  • c'est Gros Jean qui en remontre à son curé

Vezi și

  • prêtre


Etimologie

Din curer.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru curer.

Referințe




spaniolă

(español)

Etimologie

Din curar.

Pronunție

  • AFI: /ku.ˈɾe/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la preterit indicativ pentru curar.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.