cur

română

Etimologie

Din latină cūlus.

Pronunție

  • AFI: /kur/


Substantiv


Declinarea substantivului
cur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cur cururi
Articulat curul cururile
Genitiv-Dativ curului cururilor
Vocativ ' '
  1. (pop.) partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în timpul șederii.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • curar

Cuvinte compuse

  • cur-de-găină


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.