cunetă

română

Etimologie

Din franceză cunette.

Pronunție

  • AFI: /ku'ne.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cunetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cunetă cunete
Articulat cuneta cunetele
Genitiv-Dativ cunetei cunetelor
Vocativ cunetă cunetelor
  1. mică rigolă amenajată în interiorul unui canal cu secțiune mare, pentru a ușura scurgerea apelor cu debite mici.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.