culminăriță

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer culme.

Pronunție

  • AFI: /kul.mi.nə'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
culminăriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culminăriță invariabil
Articulat culminărița invariabil
Genitiv-Dativ culminăriței invariabil
Vocativ culminăriță invariabil
  1. (reg.) pânză lungă și lată țesută în diferite culori, cu care se împodobesc pereții caselor țărănești pe lângă tavan.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.