culisor

română

Etimologie

Din culisă. Confer franceză coulisseur.

Pronunție

  • AFI: /ku.li'sor/


Substantiv


Declinarea substantivului
culisor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culisor culisoare
Articulat culisorul culisoarele
Genitiv-Dativ culisorului culisoarelor
Vocativ culisorule culisoarelor
  1. piesă mobilă a mecanismului cu culisă, care efectuează o mișcare rectilinie alternativă în raport cu culisa, de-a lungul canalului interior al acesteia.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.