cucură

română

Etimologie

Din neogreacă κυκυρον (kúkuron).

Pronunție

  • AFI: /'ku.ku.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cucură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cucură cucure
Articulat cucura cucurele
Genitiv-Dativ cucurei cucurelor
Vocativ cucură cucurelor
  1. (înv.) tolbă de săgeți.


Traduceri

Etimologie

Din maghiară kukora.

Substantiv


Declinarea substantivului
cucură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cucură cucure
Articulat cucura cucurele
Genitiv-Dativ cucurei cucurelor
Vocativ cucură cucurelor
  1. (reg.) parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.