cuculeț

română

Etimologie

Din cuc + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ku.ku'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuculeț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuculeț cuculeți
Articulat cuculețul cuculeții
Genitiv-Dativ cuculețului cuculeților
Vocativ cuculețule cuculeților
  1. diminutiv al lui cuc; cucuț, cucușor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.