cucuț
română
Etimologie
Din cuc + sufixul -uț.
Pronunție
- AFI: /ku'kuʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului cucuț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cucuț | cucuți |
| Articulat | cucuțul | cucuții |
| Genitiv-Dativ | cucuțului | cucuților |
| Vocativ | cucuțule | cucuților |
- (reg.) cuculeț.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.