creanțier
română
Etimologie
Din creanță + sufixul -ier.
Pronunție
- AFI: /kre.an.ʦiˈer
Substantiv
| Declinarea substantivului creanțier | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | creanțier | creanțiere |
| Articulat | creanțierul | creanțierele |
| Genitiv-Dativ | creanțierului | creanțierelor |
| Vocativ | creanțierule | creanțierelor |
- registru în care se ține evidența creanțelor.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză créancier.
Pronunție
- AFI: /kre.an.ʦiˈer/
Substantiv
| Declinarea substantivului creanțier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | creanțier | creanțieri |
| Articulat | creanțierul | creanțierii |
| Genitiv-Dativ | creanțierului | creanțierilor |
| Vocativ | creanțierule | creanțierilor |
- (rar) creditor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.