couve

Etimologie

Din couver.

Pronunție

• AFI: /kuv/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru couver.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru couver.
3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru couver.
4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru couver.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru couver.

Etimologie

Din portugheză veche couve, care provine din forma *coue < latină caulis‎ („tulpină, cotor”). Inevitabil din greacă antică καυλός‎ (kaulós, „tulpina unei plante”).

Pronunție

• AFI: /ˈko(w).vɨ/ (Portugalia)
• AFI: /ˈko(w).vi/ (Brazilia)
• AFI: /ˈko(w).ve/ (Brazilia de sud)

Substantiv

couve f., couves pl.

1. (bot.) varză

Vezi și

• brassicáceas
• crucíferas
• repolho

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary
• Wikcionário