couru

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul courir („a fugi, a alerga”).

Pronunție

  • AFI: /ku.ʁy/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
couru
Singular Plural
Masculin couru courus
Feminin courue courues
  1. vizitat, frecventat
    Ce spectacle est fort couru.
  2. (p.ext.) căutat
    Un prédicateur fort couru.
  3. cert, sigur

Sinonime

  • 1: fréquenté
  • 2: recherché
  • 3: certain

Cuvinte compuse

  • couru d'avance

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din courir.

Verb

  1. forma de participiu trecut la masculin singular pentru courir.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.