courtier

engleză

(English)

Etimologie

Atestat în 1250-1300; din engleză medie courteour, care provine din anglo-normandă corteour < franceză veche cortoiier, din cort ‎(„curte”).

Pronunție

  • AFI: /ˈkɔrtiər/, /ˈkoʊrtiər/


Substantiv

courtier, pl. courtiers

  1. (ist.) curtean
  2. (fig.) curtean, curtezan

Cuvinte apropiate

  • court

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din occitană corratier („geambaș, negustor de cai”).

Pronunție

  • AFI: /kuʁtje/


Substantiv

courtier m., courtiers pl.

  1. (fin.) curtier, broker

Sinonime

Cuvinte derivate

  • courtière

Expresii

  • courtier marron

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.